București este capitala României și, în același timp, cel mai mare oraș, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1.944.367 de locuitori face ca Bucureștiul să fie al șaselea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, însumează populație de aproximativ 430.000 de locuitori.
Prima mențiune a localității apare în 1459. În 1859 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mass-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare.
Bucureștiul se află în sud-estul țării, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului.
Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100-115 m, în partea nord-vestică, și 50-60 m, în cea sud-estică, în lunca Dâmboviței. Orașul propriu-zis se desfășoară între 58 m și 90 m altitudine. Peste 50% din suprafața sa se încadrează în intervalul hipsometric de 80-100 m, iar pantele nu depășesc valoarea de 2o. Fragmentarea este mai accentuată în jumătatea estică, unde se ajunge la 1-1,5 km/km2.
Relieful câmpiei este constituit dintr-o succesiune de câmpuri (interfluvii) și văi (cu terase și lunci) care se succed de la nord către sud:
Bucureștiul se află situat pe malurile râului Dâmbovița, ce se varsă în Argeș, afluent al Dunării. Mai multe lacuri se întind de-a lungul râului Colentina, în perimetrul orașului, precum Lacul Herăstrău, Lacul Floreasca, Lacul Tei sau Lacul Colentina. Și în centrul orașului există un lac, în Parcul Cișmigiu. Acest lac, fostă baltă în vechiul oraș medieval, este înconjurat de Grădina Cișmigiu, inaugurată în 1847 după planurile arhitectului german Carl F. W. Meyer. Pe lângă Cișmigiu în București mai există și alte parcuri mari: Parcul Herăstrău (cu Muzeul Satului) și Grădina Botanică (cea mai mare din România și care cuprinde peste 10.000 de specii de plante inclusiv exotice), Parcul Tineretului, Parcul Alexandru Ioan Cuza (cunoscut și ca Parcul Titan sau Parcul IOR), precum și multe parcuri mai mici și spații verzi amenajate de primăriile de sector.
Clima în capitală este specifică României, respectiv temperat-continentală. Sunt specifice patru anotimpuri, iarnă, primăvară, vară și toamnă. Iernile în București sunt destul de blânde cu puține zăpezi și temperaturi relativ ridicate, în timp ce în ultimii ani verile sunt foarte calde, chiar caniculare (cu temperaturi foarte ridicate de pâna la 45 de grade la umbră) și cu puține precipitații. Aceasta face ca diferențele de temperatură iarnă – vară să fie de pâna la 60 de grade.
Legenda spune că Bucureștiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai probabile, București a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșit de secol XIV.
Așezarea este atestată documentar la 20 septembrie 1459 într-un act emis de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, prin care se întărește o moșie unor boieri. Cetatea Dâmboviței, cum mai apare în primii ani orașul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgșor la Giurgiu, în ultima așezare aflându-se o garnizoană otomană. În scurt timp, Bucureștiul se afirmă, fiind ales la 14 octombrie 1465 de către Radu cel Frumos ca reședință domnească. În anii 1558 – 1559, la Curtea Veche este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaș de cult din oraș păstrat în forma sa inițială. În 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucureștiul devine capitala Țării Românești, din ordin turcesc, pentru a avea o capitala in zona de campie si aproape de Dunare, mai usor de controlat in comparatie cu Targoviste
În București există în prezent două aeroporturi funcționale: Aeroportul Internațional Henri Coandă (inițial Otopeni) și Aeroportul Internațional Aurel Vlaicu (inițial Băneasa). Henri Coandă este cel mai mare aeroport al României servind cinci milioane de pasageri în 2009 și fiind centrul principal pentru operatorul național TAROM. De acolo pleacă și sosesc zilnic zboruri din alte orașe din România precum și numeroase alte aeroporturi din Europa, America de Nord, Asia și Africa. Aurel Vlaicu este folosit de către companii aeriene low-cost și pentru a servi avioane charter
Bucuresti | București este capitala României și, în același timp, cel mai mare oraș, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1.944.367 de locuitori face ca Bucureștiul să fie al șaselea oraș ca populație din Uniunea Europeană
Architectura:
1. Bucurestiul are doar cateva cladiri care dateaza de dinaintea secolului al XIX-lea: cateva biserici, ruinele curtii domnesti – Curtea Veche – sau Hanul lui Manuc (in stil otoman de secol XVIII, desi ridicat la sfarsitul epocii napoleoniene), punct de popas pentru caravanele comerciale otomane.
Hanul lui Manuc, una din putinele cladiri de patrimoniu in stil otoman ramase in Bucuresti
2. Arhitectura de tip “mic Paris”, datand din timpul domniei lui Carol I, care a facut faima orasului. Acest tip de proprietate de epoca este, probabil, cel mai reprezentativ pentru piata caselor de patrimoniu din Bucuresti. Cladirile se gasesc in zone diverse si au preturi si grade diferite de sofisticare arhitectonica, eventualele lor proiecte de renovare/restaurare putand oferi cele mai satisfacatoare rezultate din toate initiativele de acest gen care ar putea fi intreprinse in Bucuresti.
Casa de epoca, in stil „micul Paris” (in partea stanga a fotografiei), zona sud-centrala a Bucurestiului (©Valentin Mandache)
3. Perioada de aur, din anii interbelici, cand se construiesc cladiri in stil neoromanesc, art deco, clasicist si modernist
Cladiri din „perioada de aur” (interbelica) a Bucurestiului (carte postala veche, colectia Valentin Mandache)
4. Perioada comunista, a locuintelor sociale (aparitia cartierelor mari, ca Drumul Taberei sau Pantelimonul) si a constructiilor cu mesaj triumfalist-ideologic (Casa Poporului, Casa Scanteii)
„Casa Scanteii” (termenul rusesc pentru „scanteie” este „iskra” – numele primului ziarului bolsevic, al lui Lenin), edificiu in stil sovietic, numit astazi „Casa Presei Libere”
5. Perioada de dupa anul 2000 – constructii haotice, in stil asa-zis modern, tipic Orientului Mijlociu sau fostului spatiu sovietic
Constructie inestetica, din nord-estul Bucurestiului, un tip de cladire care a inceput sa afecteze aspectul orasului incepand din anul 2000
Economie:
Bucurestiul este motorul economic al Romaniei, un oras care concentreaza aproape 15 la suta din populatia de 21 de milioane de locuitori ai tarii si produce 19 la suta din produsul intern brut al acesteia, precum si un sfert din productia ei industriala (sinteza de date statistice din 2006-07). Cu toate acestea, dezvoltarea orasului este mult ingreunata de trei factori principali: *coruptia omniprezenta, *birocratia abuziva si *infrastructura de transport nedezvoltata, incompatibila cu statutul unui oras modern. Sistemul de sosele, ca peste tot in restul tarii, a fost conceput pentru nivelul traficului din anii ’60 si din această cauza se afla acum in plina deteriorare. Nici un guvern postcomunist nu a acordat atentie si nu a investit suficient in infrastructura de transport, iar acest lucru a avut consecinte dezastruoase pentru dezvoltarea viitoare a orasului. Sectorul de constructii constituie inca un domeniu cu o evolutie spectaculoasa din anul 2000, insa afectat mult de criza economica survenita in cel de-al doilea semestru al anului 2008. In concluzie, Bucurestiul are un potential economic imens, care, din pacate, este compromis de o infrastructura invechita, de coruptie si de lipsa unei viziuni guvernamentale.
Catalina Arama 